Une image tres cruel(e)

Noiembrie 27, 2011 10:37 pm

Une des plus touchantes,  dechirantes images,  c’est celle d’une femme qui n’est pas aimee…

Une des plus touchantes et dechirantes images est celle d’une femme qui n’est pas aimee…

 

Anunțuri

La force d’attraction

Noiembrie 26, 2011 12:50 am

Ma intreb, ce anume este acea forta de atractie care determina un baiat si o fata sa se lege unul de celalalt si mai ales, sa dainuie acea unire?

Este oarecum miraculos cum doua persoane care pana la o anumita varsta nu s-au vazut niciodata, nu au avut un trecut comun, pe care nu i-a unit nici o intamplare, ajung asa, dintr-odata, sa se ia… sa fie impreuna, sa aiba in-credere unul in celalalt, sa-si marturiseasca  ascunzisuri ale inimii doar de ei stiute…

P.S. Si totusi, sunt unii care nu cred in existenta sufletului...


Ce sunt „oamenii mari”?

Noiembrie 20, 2011 1:21 am

Sunt tot niste copii…dar putin mai tristi.

Cand eram mic aveam impresia ca oamenii mari din jurul meu au fost asa din totdeauna, ca s-au nascut asa mari…mai tarziu, mi-am dat seama ca au fost si ei copii si,cu timpul, au ajuns sa fie „mari”…dar pana la urma, cine stabileste limita pana la care suntem copii? poate ca ne nastem copii si ramanem toata viata asa, schimbandu-ne un pic, devenind copii mari…

Dar parca copiii mari sunt un pic mai tristi… nu mai vor sa imparta jucariile cu ceilalti copii; nu mai asteapta nici printi, nici printese; nu mai cred in povesti; nu mai stiu sa rada cand sunt fericiti, sa planga cand ii doare; nu mai au visuri; nu mai stiu sa zambeasca frumos; nu mai stiu sa asculte; nu mai cred in nimic…

 

P.S. Cine poate, sa mai coloreze un pic oamenii „mari” pentru ca sunt prea plini de gri…

 


More than this provincial love

Noiembrie 8, 2011 12:22 am

Dragostea adevarata exista in basme si in crestinism; cred ca tuturor le placpovestile de dragoste din povesti, si nu cred ca nu este cineva care sa nu fiemiscat macar un pic la ascultarea sau citirea vietii si activitatii lui Iisus.

Dar exista o diferenta intre copiii care citesc basme: unii cred efectiv in acele povesti iar altii le abandoneza pentru niste kitsch-uri… la fel si intre crestini: unii cred ca dragostea inseamna mai mult decat desfrau, minciuna, inselaciune, iar altii zic ca sunt basme… oare este un basm crestinismul?

Dorinta lui  Belle (Frumoasa si Bestia) „more than this provincial life”, nu inseamna altceva decat ca este saturata de lancezeala oamenilor din sat, de mediocritatea lor, de brutari si de Gastoni infumurati. Este tipul geniului neinteles pe care lumea, din cauza nimicniciei ei, nu o incape… acel tip de fata din societatea noastra pe care mai rar ne este dat sa il intalnim: nu pretentioasa, dar exigenta (cu sine insusi in primul rand); simpla si in acelasi timp complexa; feminina, dar nu peste masura; prea rafinata pentru a putea fi inteleasa si apreciata de manelisti…

Parca cam la acelasi lucru ne invita si crestinismul: sa parasim viata asta banala de provincie. Sa traim o dragoste adevarata in care cei doi indragostiti sa fie capabili de a-si da viata unul pentru celalalt, capabili de jertfa, capabili sa infrunte timpul, distanta… o dragoste in care barbatul sa aiba ochi doar pentru iubita sa, deoarece  doar daca priveste o femeie spre a o pofti a si pacatuit cu dansa, un pacat care este in primul rand fata de iubita sa.

Belle nu era inteleasa de oamenii din satul sau, deoarece ceea ce dorea era mai presus de simtamintele lor, nu era de la lume. La fel si Iisus spune la un moment dat ca invatatura lui nu este din lume, pentru ca daca ar fi, oamenii (gloata) ar accepta-o…

P.S. I want more than this provincial love!


Si…

Noiembrie 4, 2011 10:57 am

Si je savais qu’ Elle est fiancee, je serais heureux…


Crestinism, Filosofie si Muzica lui Grigore Lese

Octombrie 28, 2011 9:46 pm

 

Legatura dintre crestinism, filosofie si muzica lui Grigore Lese este ca toate 3 sunt forme de inaltare spirituala care pentru a putea fi intelese si patrunse in profunzime, in ceea ce au mai frumos de oferit, trebuie depus mult efort.

Oricine a citit un text filosofic autentic a vazut ca pentru a-l intelege poti sa ajungi sa il recitesti si de 5 ori, ca trebuie sa iti eliberezi mintea de griji, alte preocupari. (cum zicea un profesor de-al meu, „Filosofia nu se citeste precum Kamasutra). La fel se intampla cand te rogi, practici asceza: poti ajunge sa repeti o rugaciune si de 20 de ori pana sa ii simti efectul intr-adevar.

Ascultarea unei melodii traditionale cantate de Grigore Lese presupune un efort considerabil. O asculti prima data; mintea este sloboda, zboara pe nu stiu cate meleaguri… dar simti ca are ceva deosebit, simti un anumit mister care te atrage, un oarecare fior. Incerci sa te concentrezi, iti eliberezi mintea de alte griji si asculti din nou…parca incet, incet incepi sa simti sentimentul exprimat de melodie: tristete, neliniste, dor, jale… patrunzi in sufletul celui care canta, in sufletul celui care a povestit intamplare si chiar in sufletul celor care au trait-o. Astfel esti chemat sa asculti iar, si iar… este o chemare care te atrage ca un cantec de sirena, necunoscuta la inceput, pe care simti ca trebuie sa vezi de unde vine, cine o produce, si sa ajungi in final sa-i cazi in brate.

Asemenea experiente necesita ceva care se pare ca ne cam lipseste: rabdare si timp (caracteristici ale marilor opere)…dar se pare ca timpul nu mai are rabdare cu noi. Daca nu il vom invata sa ne rabde, atunci cred ca  mai mult de kamasutra si manea nu vom fi in stare!

„Saracu omu cu jele, plange la stele de-i curg lacrimi ca valcele”

 


Sssttt…

Octombrie 24, 2011 10:06 pm