Marturisire…de Savatie Bastovoi

Mai 30, 2011 6:47 pm

„Daca am fi cautat slava de la oameni, am fi vorbit ceea ce le place oamenilor sa auda.

Si daca am fi dorit sa nu fim vorbiti de rau, ne-am fi lingusit si laudat dusmanii.

Daca am fi dorit sa stapanim peste multimi cu stapanire nedreapta, ne-am fi tradat prietenii.

Si, daca am fi dorit sa fim bogati, ne-am fi pus in slujba celor care imparat bogatia nedreapta a acestei lumi …”


Si Dumnezeu e un bun roman

Aprilie 23, 2011 6:52 pm

De multe ori auzim vorbindu-se despre mândria de a fi român, de bucuria de a ne fi născut în România şi nu în China sau în altă ţară. Dar până la urmă, de ce ar trebui să mulţumim Cuiva pentru aceasta? Să fie pentru faptul că vorbim limba română…dar dacă am fi vorbit limga germană tot ne-am fi înţeles. Să fie pentru munţi, mare, păduri ? Păi acestea le găsim şi în alte părţi. ?… Ne lăudăm cu vitejia strămoşilor noştri?… până la urmă ei au fost cei viteji; ce merit avem noi?  Cred că motivul principal este cel de-a ne fi născut creştini – ortodocşi!

Ortodoxia este singura comoară care în veci nu va pieri. Dar vom şti să o apreciem la adevăratul său merit doar dacă o vom descoperi şi îngropa adânc în sufletele noastre.

Este adevărat că oricum am fi trăit dacă eram indieni, togolezi, japonezi; dar nu am fi trăit oricum, ci am fi fost orbi, robi, din cauza faptului că nu am fi cunoscut Adevărul. Este o diferenţă să trăieşti închinându-te la un papagal sau crezând că un bolovan îţi conduce viaţa, spre deosebire de o trăire în care acestea sunt doar unelte în mâinile tale.

      Incepând de la Revoluţia Franceză, ajungând la marxism şi nazism, lumea a trăit într-o stare de nesinceritate care a constat în nerecunoaşterea imperfecţiunii umane; în lepădarea de Dumnezeu şi bagatelizarea importanţei creştinismului în istoria lumii. O natură imperfectă a încercat să creeze o lume perfectă, sau altfel spus să edificce paradisul ( terestru ) cu mijloacele infernului. Ideologii precum cele amintite mai sus nu doar că au negat importanţa creştinismului, dar au încercat să-l distrugă şi să pună în loc, ce anume? Teroare, suferinţă, boală, robie. Alungarea lui Dumnezeu din viaţa omului era înscrisă în însăşi codul lor genetic. Dacă în noul context european nu vom arunca o privire în trecut, la experienţă, riscăm să repetăm istoria şi greşeala de a ne face idoli ceea ce ar trebui doar să cinstim.

      Realitatea este că spiritul european s-a născut la Niceea în 325 printr-o triplă ruptură faţă de natură, faţă de raţiunea obişnuit cunoscătoare şi faţă de antichitate. Incepând din acel moment întreaga viaţă a europeanului – filozofia, ştiinţa, arta – a fost influenţată de creştinism. Mai întâi acel spirit s-a clădit în Imperiul Bizantin, după care s-a perpetuat în Ţările Române, după cum ne relevă Nicolae Iorga în Bizanţ după Bizanţ, iar mult mai târziu a cuprins Vestul Europei.

Urmele comunismului sunt încă foarte adânci în sufletele oamenilor şi această stare de robie conştientă nu va fi înlăturată decât dacă ne vom întoarce la origini. Optzeci de ani de comunism nu au putut şi nici nu vor putea să distrugă 2000 de ani de creştinism.

Urmărindu-l pe Părintele Savatie Baştovoi simt că începe să se facă lumină atât în sufletele oamenilor cât şi în societate.

Mulţi oameni din România şi din Europa şi-au pus speranţele în valul de revoluţii din anii ’80 şi în destrămarea în U.R.S.S, sperând la o nouă viaţă mai bună. Dar până în prezent aceasta nu a venit pentru foarte mulţi dintre şi nici nu va veni dacă vom răstigni din nou creştinismul, dacă nu ne vom pune mâinile la urechi neascultându-i pe cei ce strigă Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!… şi dacă nu ne vom dezlega la ochi să vedem pe Cel din faţa noastră căruia îi dorim moartea.

Din nou parcă se întâmplă să acuzăm creştinismul cu vechea absurdă acuzaţie şi să auzim răspunsul blând, plin de înţelepciune al lui Iisus: Dacă am vorbit rău, marturiseşte ce-a fost rău; dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?… De ce?