Fiecare om are atata libertate cata isi acorda

August 15, 2011 9:07 am

Fiecare om are atata libertate cata isi acorda


Sfarsitul adolescentei

August 13, 2011 11:07 pm

Unul dintre semnele sfarsitului adolescentei este regasirea de sine.

Intriga acestui proces care poate fi mai timpuriu sau mai tardiv, este constituita  de o revolta interioara din care se naste „mama” intrebare, „De ce?”, care da nastere la sute de alte intrebari: de ce nu pot face cutare lucru? Fiindca nu este moral… dar cine stabileste limitele moralitatii?; sau fiindca iti ingradeste libertatea… dar ce este libertatea? ce inseamna sa fii liber?; de ce existenta lui Dumnezeu este controversata?… fiindca ratiunea este limitata; de ce este limitata? care ii sunt limitele? cum putem cunoaste si ce putem cunoaste? prin ce mijloace?; … sunt indragostit de Adelina… dar daca nu e dragoste? daca e doar atractie fizica? cum pot recunoaste dragostea?…s.a.

Astfel, cel care pana la un moment dat a crescut in lume, a fost educat de un anumit mediu familial, de o anumita societate, o anumita cultura, la un moment dat iese din inocenta copilului, incepe sa puna in miscare atunci cand actioneaza, si intelectul, nu doar simturile.

Desfasurarea actiunii este o perioada de zbucium, de alergare, de neliniste, de jertfa, de caderi si ridicari…Individul este aruncat, pierdut intr-un mare intuneric cu fire de lumina pe care le poate toarce si construi din nou lumea.

Deznodamantul este reprezentat de regasirea de sine, concretizata in cunoasterea proprie, a locului  nostru in lume, a locului lumii in lume. Regasirea de sine poate avea loc prin intermediul dragostei, atunci cand ne regasim in persoana iubita, prin muncirea intelectului, prin credinta… prin ascultarea propriului suflet, prin ascultarea ratiunii si cand suntem indeajuns de pregatiti, a lui Dumnezeu…

Oda (in metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morţii
Ne-ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!

Mihai Eminescu – „Oda (in metru antic)”


Ce este femeia?

August 11, 2011 12:10 am

Sclipire de geniu

Scanteie care aprinde Focul

Busola unor marinari rataciti

Suflare de viata

Cauza nemuririi

Cantec intr-un loc pustiu si mut

Calauza in desert

Vers ne-nteles, plin de intelesuri

Pictor de suflete

Drumul catre Infinit

Nu fara motiv Dumnezeu a numit femeia, Viata. Ea este cea prin care Adam a cunoscut moartea, dar si cea prin care a devenit nemuritor. Aceasta traditie s-a perpetuat pana in zilele noastre, femeia fiind cea care are puterea de a da Viata barbatului, de a-l scoate din intuneric sau, din contra…

Un Adam care nu va sti sa o aprecieze pe Eva, sa o pretuiasca pentru ceea ce are mai pur si mai frumos de oferit, va fi un Adam mort deoarece el nu are grija de Viata sa… nu va putea fi niciodata viu pentru ca a distrus sursa vietii.

P.S. Uneori simt ca femeia nu trebuie sa fie inteleasa ci doar admirata, precum o minune care scapa oricarei ratiuni, oricarei logici, oricarei capacitati umane de a intelege.

Cand incerc sa imi imaginez cum ar fi viata fara Eve, vad in fata ochilor mei un negru infinit, plin de Adami care alearga bezmetici, dezorientati si disperati…o vale a plangerii, a suferintei si a neputintei.


4 august…zi sfanta

August 5, 2011 1:19 am

 

 

Omul nu sfinteste doar locul, ci si ziua. 4 august e devenita o zi sfanta (pentru mine) deoarece atunci s-a nascut scriitorul (devenit intre timp ieromonah ) Savatie Bastovoi.

Citind cartile parintelui am putut intelege mult mai bine crestinismul pur, pe care l-a propovaduit Iisus Hristos si Apostolii sai, nu acel crestinism care din pacate ni se arata in zilele noastre; nu doar ca m-a ajutat sa-l inteleg (partial) dar am descoperit si puterea acestei religii, care este insasi puterea dragostei.

Ca preot cred ca poate descris prin aceste cuvinte despre Iisus: „… ca ii invata ca unul care are putere, iar nu cum ii invatau carturarii lor” (Matei cap.7, V. 29)… adica nu cum invata majoritatea preotilor din zilele noastre, care spun niste predici reci pe care nu le inteleg ei, daramite ascultatorii lor?

De asemenea obisnuieste sa manance cu vamesii si pacatosii, iar fariseii zilelor noastre sunt din nou  indignati…”Iar carturarii si fariseii, vazandu-L ca mananca impreuna cu pacatosii si cu vamesii, ziceau catre Ucenicii Lui: „De ce mananca si bea invatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii?” Si auzind Iisus, le-a zis: „Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepti, ci pe cei pacatosi am venit sa-i chem la pocainta” (Marcu Cap. 2, v.16-17)

Citind eseurile parintelui Savatie, am putut gasi o credinta si o tarire vie in ceea ce spune… este acea traire care o au indeosebi artistii: orice idee, orice enunt exprimat este un rezultat al unei intelegeri depline, o revolta pornita din propriile simtaminte, din propriul spirit. Intelectul nu supune spiritul ci merg mana in mana.

Intalnirea lui cu crestinismul a fost precum cea a apostolului Pavel pe drumul Damascului, cand s-a intamplat ceea ce grecii numesc metanoia.

Ca orice scriitor de geniu este bineinteles original din punct de vedere al stilului, incat mi-e greu sa gasesc o asemanare de stil… dar cel putin din prisma subiectelor abordate se poate resimti o puternica nuanta de literatura rusa… ( inca nu i-am citit pe Dostoievski sau Cehov in rusa ca sa le cunosc stilul ). In romane intalnim alaturate personaje banale pe care le gasim la orice colt de strada, cu personaje rare, capabile de sentimente profunde, care uneori ating divinul.

Intr-o confesiune de-a sa, a spus ca daca monahismul l-ar fi oprit din scris, atunci nu s-ar mai fi calugarit. – este de asemenea o declaratie foarte profunda si frumoasa fata de arta, fata de scris, fata de nevoia indispensabila pe care o simt scriitorii de a scrie – .Din acest motiv cred ca nu e gresit sa-l numesc scriitorul-monah si nu monahul scriitor.

Avand o vasta cultura artistica ( literatura, pictura, muzica), filozofica, teologica, s.a. creatiile sale sunt o imbinare armonioasa intre toate domeniile cunoasterii umane.

Cartile sale de eseuri, romanele, volumele de poezii au primit numeroase premii fiind cuprinse in cartile de critica literara romaneasca, iar unele dintre ele au fost comentate in presa internationala. Cateva cuvinte si citate din cateva carti:

Intre Freud si Hristos”   este o carte de eseuri, despre dragostea umana ingenua, plina de poezie, care in zilele noastre este batjocorita, fiind inlocuita cu sexul. Ofera ( in special tinerilor ) o alta perspectiva din care poate fi privita dragostea, facand o incursiun din Grecia Antica, in perioada in care in Europa domnea inchizitia si era ceva sa fii un Donjuan, pana in prezent.

Cateva dintre eseurile cuprinse sunt urmatoarele: „De ce se sting luminile in discoteci?”…”Intre Freud si Hristos”… „Donjuani si Cicioline”….”Prima dragoste”… „Ce mi-a placut sa inteleg din Pacientul englez„…”A fi sau a nu fi”.

 

„Nebunul” este un roman al carui personaj principal, un calugar, umbla dezbracat prin piata si face giumbuslucuri, trezind astfel rasetele oamenilor; mananca hulpav carne; arunca cu bani si mancare in cersetorii care rad de el ( pentru a-i pedepsi 🙂 ); dupa vizitele sale la prietenele lui din bordeluri, profitul matroanei scade drastic… salveaza viata celui de-al doilea personaj principal, Caliopi, o fata de la circ care dupa ce este violata si batuta, este abandonata in grajdurile din sat. Nebunul, nu este de fapt nebun, ci doar se preface…intrebat daca nu ii este rusine sa umble gol, el le raspunde oamenilor ca atunci cand savarsesc pacatul acestia sunt tot goi… atunci de ce sunt indignati?

 

Romanul „Iepurii nu mor” este o descriere a copilariei sovietice,  in care Dumnezeu este inlocuit cu Lenin. Pe langa aceasta drama, romanul mai cuprinde descrieri ale balurilor pionierilor, entuziasmul pe care il simt copiii cand trebuie sa fie facuti pionieri, modul de viata al celor din U.R.S.S.  Personajul principal este Sasa – insusi autorul , un copil de scoala primara, plin de ganduri de toate culorile, foarte hazliu, timid, pentru care Dumnezeu nu exista deoarece El sta in nori, iar Sasa nu a vazut niciodata o scara atat de mare pana la nori pe care sa se poata sui Dumnezeu.

 

Alte titluri de carti: „Ortodoxia pentru postmodernisti”, „Singuri in fata libertatii”, „A iubi inseamna a ierta”, „Cand pietrele vorbesc. Biserica fata in fata cu propria ei imagine”, „Diavolul este politic corect” s.a.

P.S. Recomand cartile lui Savatie Bastovoi, la fel cum as recomanda o carte scrisa de marii scriitori ai lumii, deoarece locul lui este langa acestia.

 

 


Imitand actiunile unor oameni liberi, nu devii liber!

August 4, 2011 10:39 pm

Cine are curajul?

August 3, 2011 12:34 pm

Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
şi toate stelele explodate
şi mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraş
şi mă asfaltez
şi mă îmbrac în ninsoare şi gheaţă,
mai ales în gheaţă,
maii ales în gheaţă, mai ales în gheaţă,
ca ea, scumpa şi divina de ea
trecând să alunece
şi să cadă şi să-şi rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu şchioapătă ? !”

( Nichita Stanescu, Ea… )